NEXT PAGE

Sneaker: Desemneaza o persoana angajata sa intre intr-un sistem in scopul testarii securitatii acestuia.

Cracker: Termenul desemneaza in general un hacker rau intentionat, care isi utilizeaza cunostintele pentru a face rau intr-un sistem. Modul lor de lucru in general presupune utilizarea unor cai de actiune bine cunoscute, ce profita de slabiciunile obisnuite ale sistemelor de securitate ale componentelor vizate.

Phreaker: Este o persoana specializata in arta si stiinta de a sparge retele de telefonie, de exemplu in scopul efectuarii de apeluri interurbane. Desi utilizeaza sistemul informatic, phreakerul se deosebeste de hacker prin specificitatea actiunilor sale, care pot fi in scop benign sau criminal: pentru a scapa de urmarirea politiei, a face convorbiri gratuite, ca si pentru a se distra sau a face rost de bani. Multi dintre hackerii din primele generatii au fost phreakeri, din cauza costurilor mari ale serviciilor telefonice pentru legaturile la computerele pe care le accesau.

Script Kiddies: Sunt crackerii cu cele mai putine cunostinte, actionand frecvent fara a intelegeproblemele cu care lucreaza.

De ce hackerii “sparg” securitatea sistemelor?

Raspunsul pe care il da in mod obisnuit un hacker la aceasta intrebare este legat de cunoastere, de posibilitatea de a explora limitele unui sistem sau a unui software, de a afla cat de sigur este sau nu un sistem de securitate si ce se ascunde in spatele lui. Chiar daca pana la un anumit nivel aceasta explicatie suna acceptabil, lucrurile se complica infinit atunci cand se aduce in discutie modul in care vor fi utilizate ulterior informatiile obtinute in acest fel.

De altfel, acese este criteriul care ii diferentiaza pe hackerii “buni” de cei “rai”. Un adevarat hacker nu se va folosi de abilitatile sale pentru a provoca daune sistemelor pe care le acceseaza in mod ilegal. In totdeauna va incerca sa limiteze cat mai mult efectele pe care intruziunea le poate genera si sa nu lase urme. Se citeaza in mass-media de altfel cazuri in care dupa obtinerea accesului si penetrarea sistemelor de securitate, unii hackeri i-au anuntat pe administratorii de sistem despre vulnerabilitatile pe care le-au gasit si modul in care le-au exploatat. Aceasta nu ii plaseaza automat in categoria sneakerilor. Daca informatia rezultata in urma unui acces ilegal este utilizata pentru a obtine orice fel de profit, hackerul a facut deja pasul catre cracker.

Pe de alta parte , uneori motivele sunt evidente, in special pentru phreakeri. Acestia au incercat dintotdeauna sa pirateze retelele de telefonie pentru a obtine convorbiri interurbane gratuite, informatii confidentiale despre sistemul de telefonie si abonati sau uneori pur si simplu din amizament. In realitate, motivele care il determina pe un hacker sa se implice in astfel de actiuni sunt variate si merg de la consideratii politice, obtinerea de beneficii materiale, rezbunarea, pana la simpla plictiseala, teribilism sau dorinta de experiente incitante.

In general, odata cu trecerea varstei motivele dispar si numerosi hackeri trec de partea legii, devenind experti in securitatea sistemelor sau implicandu-se in activitati de prevenire a hackingului. Insa nici aceasta atitudine nu este o regula si pentru fiecare hacker trecut de partea cealalta a baricadei se gasesc alti zece care sa continue.

Trebuie precizat ca hackerii nu considera ca accesarea ilegala a sistemelor este un lucru gresit. Si pentru a putea intelege aceasta perceptie se impune o discutie despre ce e bine si ce e rau. In general, primele notiuni de morala sunt cele pe care copii le invata de la parintii lor. Si cum poate un parinte care nu a utilizat niciodata un calculator si poate nici nu intelege ce face copilul lui, sa-l invete pe acesta ca accesul neautorizat la calculatoare care nu ii apartin este la fel de ilegal ca si incercarea de a patrunde prin efractie intr-o casa? Si atunci moralitatea cibernetica va fi un concept pe care copilul il va invata direct in cyberspatiu de la alti hackeri.

Expertii americani in stiinte comportamentale spun ca una din caracteristicile hackerilor este ca acestia tind sa minimalizeze consecintele activitatii lor, crezand ca acestea sunt de fapt un serviciu adus societatii. Unii experti denumesc acest tip de comportament sindromul “Robin Hood”. Insa toti sunt de acord ca hackerii au o flexibilitate etica si din moment ce contactul interuman este mediat exclusiv de calculator, hacking-ul devine similar unui joc ale carui implicatii reale sunt usor de eludat.

Publicul larg s-a obisnuit sa vada in hackeri niste genii care pot obtine acces oricand pe un anumit sistem. Insa aceasta actiune tine nu atat de genialitate, cat de o munca sustinuta pentru a intelege mecanismele de functionare si securitate ale unui computer. Eric Raymond, un fost hacker, sustine ca adevaratii hackeri sunt persoane dotate cu o inteligenta analitica ce le permite sa asimileze rapid detalii si informatii despre lucruri abstracte, tinzand sa gaseasca mereu solutii originale la problemele complexe pe care le poate genera programarea sau utilizarea unui calculator.

Amenintarea reala – script Kiddies

De altfel, originalitatea este diferenta dintre adevaratii hackeri si script kiddies, acestia din urma fiind adevaratii pirati ai cyberspatiului.
Script kiddies, denumiti uneori si cyberpunks, sunt de fapt vandalii spatiului virtual, utilizand programe al carui scop nu il inteleg decat doar pentru a produce daune. Daca un cracker este capabil de a intelege foarte clar care sunt consecintele activitatii sale, si faptul ca se plaseaza in afara legii, script kiddies sunt cei care au inteles gresit democratia internetului, crezand ca absolut totul este permis. Este vorba in general de adolescentii care au parasit scoala si care sunt adepti frecventi ai tehnologiei IT, utilizand-o declarat pentru a distruge sisteme si a le vandaliza. Acestia sunt de fapt pericolul cel mai mare la care este expus un utilizator obisnuit. Ca un hacker va fi tentat sa obtina accesul calculatorului dumneavoastra personal este un fapt discutabil, dar daca un script kiddie va va ataca sistemul si il va distruge, este incontestabil.

Hackeri celebri

Douglas Engelbart este considerat inventatorul, printre altele, al hypertextului si al mouse-ului. Comunitatea de hackeri il considera ca fiind primul hacker din istorie. Prima oara s-a gandit la hypermedia pe cand lupta in al doilea razboi mondial ca tehnician radar. In 1968, ca angajat al Institutului Standford Research a realizat prima demonstratie publica a proiectului sau “oNLine System”.

Richard Stallman. Alias: nici unul. Prima oara lucreaza cu un computer la 16 ani in Centrul Stintific IBM New York. Considerat un “hacker de scoala veche”, Stallman a obtinut in 1971 un post la laboratorul Artificial Intelligence al MIT. In anul 1980 isi da demisia de la MIT. Nemultumit de faptul ca software-ul este privit ca “proprietate privata”, va fonda in anii 80 Free Software Foundation si creaza un sistem de operare: GNU.

Dennis Ritchie si Ken Thompson. Alias: dmr si Ken. Angajati ai Bell Labs (companie precursoare a AT&T), cei doi au creat in 1969 sistemul de operare UNIX, destinat in special retelelor.

Kevin Mitnick. Alias: Condor. Este primul hacker a carui poza a fost publicata de FBI in sectiunea “Most Wanted”. Este prins si condamnat in 1995, sub acuzatia de furt de software si acces neautorizat la computerele Motorola, Fujitsu, Nokia, Sun, Novell si Nec. Ulterior s-a inscris intr-un program de asistenta psihologica pentru a se vindeca de dependenta de calculator.

Tsutomu Shimomura. Consultant pe probleme de securitate IT al FBI, Air Force si NSA, Shimomura este cel care a avut un rol determinant in arestarea lui Mitnick.

John Draper. Alias: Cap’ n Crunch. In 1971, isi da seama ca fluierul de jucarie distribuit in cutiile de cereale Cap’ n Crunch reproduce semnalul de 2.600 Hz (tonul de inalta frecventa utilizat de compania AT&T), putand accesa astfel gratuit serviciul de convorbiri interurbane. In 1969, Joe Engressia “The Whisler” a fost primul care putea fluiera acest semnal in telefon. Cei doi sunt considerati parintii conceptului de phreaking.

Mark Abene. Alias: Phiber Optik. Membru fondator al unuia dintre primele grupuri de hackeri (1984 Legion Of Doomed), Optik a fost condamnat in 1994 la un an de inchisoare, fiind acuzat de popularizarea tehnicilor de hacking. Cateva luni mai tarziu, “New York Magazine” il nominaliza ca fiind unul dintre cei mai inteligenti 100 de oameni ai orasului. Din 1998, Mark Abene devine expert si consultant de securitate pentru mai multe companii de IT.

Cliford Stoll. Astronom si sdministrator de retea la Berkley, a avut inteliganta si persistenta de a-l depista si anihila pe crackerul Markus Hess. Aceasta experienta a stat la baza cartii lui Stoll, “The Cuckoo’s Eggs”, una dintre primele lucrari despre hackeri.

Kevin Poulsen. Alias: Dark Dante. In 1983, la 17 ani, este acuzat de conectare ilegala la ArpaNet (precursorul internetului). Datorita varstei, nu este condamnat. In 1990 blocheaza cele 25 de linii ale unui post de radio din Los Angeles pentru a castiga un concurs radiofonic. In 1991 este condamnat la inchisoare pentru acces ilegal la sistemul de telefonie Pacific Bell.

Radmanu